Un sistem de identitate gândit pentru un spațiu în care credința încape alături de întrebare. Spiritual, dar nu sentimentalist. Cald, fără să fie dulceag.
Nu sunt credinciosul bigot, sunt cel care își dă ochii peste cap și comentează. Mă mai cert cu sfinții, nu doar mă rog la ei.
Din brief-ul clientei
Școala de Duminică este forma de mărturisire și slujire a unei femei care a făcut Teologie, dar nu a predat-o niciodată. Care a fost oaia roz a grupei, nu neagră, că ar fi prea comun.
Proiectul se adresează copiilor, familiilor și celor care se apropie de credință cu curiozitate, nu cu teamă. Un loc în care Evanghelia nu se livrează ambalată, ci se explorează, cu respect pentru mister, pentru rațiune și pentru diferențele fiecăruia.
Brandul trebuie să reflecte un glas care vorbește calm, cald și cu grijă, fără să predice. Care știe să asculte mai mult decât să răspundă. Care nu confundă credința cu certitudinea.
Pentru asta am construit un sistem vizual care se așează cu echilibru, așa cum ne îndeamnă principiul „fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”. Nici dogmatic, nici timid. Nici sentimental, nici sec. Un glas propriu, așezat în lume.
Identitatea pornește din trei texte scrise chiar de autoarea proiectului. Trei sfinți, marginali fiecare în felul lui, care trasează împreună profilul spiritual al brandului.
Prima femeie imnograf a Bisericii. Marginalitate transformată în cuvânt și frumusețe. Și-a urmat drumul fără să facă mult caz de ce a pățit cu un individ deranjat de faptul că își spunea părerea.
Capacitatea de a face din rană cântec.
Cel mai marginal dintre apostoli, confundat adesea cu trădătorul, deși nu e el. Ocrotitor în deznădejde. Speranța care persistă când totul pare pierdut. Blândețe în criză.
Speranța care rămâne, când nimic nu mai sprijină.
Cel pe care l-am numit „necredinciosul”, deși întrebarea lui n-a fost refuz, ci parte a drumului. Credința care include întrebarea, nu o exclude. Îndoiala ca pas, nu ca opus.
A întreba nu e contrariul credinței, e felul ei de a respira.
Cinci principii care guvernează fiecare text, fiecare fotografie, fiecare apariție a brandului. Extrase direct din vocea clientei.
Credința e serioasă, nu siropoasă. Emoția e reală, nu fabricată. Zero kitsch pastoral.
Vorbim cu copilul și cu adultul deopotrivă. Fără jargon, fără formule goale, fără distanță.
Spunem puțin, lăsăm spațiu pentru mister. Nu explicăm tot. Nu închidem ușile interpretării.
Nu predicăm. Nu ne apărăm. Îndoiala e binevenită, face parte din drum.
Ca o binecuvântare delicată pe creștetul unui copil. Ca un sărut, ca o îmbrățișare.
Iconul este un ou, simbol universal al nașterii, al Învierii ortodoxe și al ocrotirii. În interior, o siluetă discretă care poate fi citită ca un copil, un suflet, sau Cel Înviat. Nu se impune privirii, se lasă descoperită.
Forma e fluidă, caldă, fără unghiuri agresive. Benzile care o traversează, în Terracotta, Miere, Nisip și Albastru, sugerează atât straturile unei cochilii, cât și fâșiile de lumină dintr-un vitraliu de duminică dimineața.
Am ales deliberat împotriva ilustrațiilor evidente: fără cruce dominantă, fără bisericuță, fără carte deschisă, fără copil în rugăciune. Iconul sugerează, nu dictează.
Este un gest, desenat la mână, literă cu literă, cu imperfecțiunile care îl fac uman. Nu se reconstituie din font, nu se aproximează. Se folosește exclusiv prin fișierele vectoriale livrate.
„Școala de” stă pe primul rând, mai mic, ca o introducere. „Duminică” stă pe al doilea, mai mare, ca numele propriu al zilei sărbătorite. Unitate cromatică integrală în Terracotta.
Curbele închise aduc confort și apropiere și corespund preferinței clientei pentru fonturi rotunjite. Fiecare „e”, „a”, „d” are axa clară și terminalele ferme, pentru lizibilitate la orice scară.
Iconul este ușor dominant: măsurat în x-height-ul cuvântului „duminică”, iconul depășește wordmark-ul, ceea ce permite folosirea lui și ca semn singular, pentru avatar, favicon, merch sau icon de aplicație.
Logo-ul principal este versiunea color. Fiecare variantă din paletă există ca pereche, logo întreg și icon singur, pentru contexte diferite.
O lume warm-editorială. Pornește din terracotta, căldura unui perete de mănăstire bizantină, a unei cărți vechi de rugăciune, și se așează în jurul ei cu grijă.
Fiecare culoare are un rol precis. Terracotta e sufletul, Rug e profunzimea, Miere e lumina mică, Ivoir e pielea pe care se așează totul. Albastrul Cer e respiro-ul, un singur accent rece care salvează compoziția de la monotonie. Ceața Caldă e fundalul pe care trăiește totul, niciodată alb pur, pentru că albul pur e rece și steril.
Căldura unei lumânări de Paște.
Accent principal. Wordmark, butoane, link-uri.
Peretele bisericii de piatră, văzut seara.
Profunzime, contrast. Titluri, fundaluri de deschidere.
Lumina ferestrei la ora 4 după-amiaza.
Sprijin vizual, evidențieri, accente decorative.
Pielea unei cărți vechi.
Neutru cald. Fundaluri secundare, carduri.
O geană de cer între acoperișuri.
Accent rece premium. Folosit rar, punctual.
Nu alb. Niciodată alb pur.
Fundal principal de sistem, temperatură caldă.
:root {
/* Culorile brandului */
--color-terracotta: #E35B2A;
--color-rug: #A93D1F;
--color-miere: #F2C173;
--color-ivoir: #F0E2CE;
--color-albastru: #AFCFE6;
--color-ceata: #F3F3F3;
/* Roluri */
--color-bg: var(--color-ceata);
--color-text: #2C2C2A;
--color-heading: var(--color-rug);
--color-link: var(--color-terracotta);
}
Font display cu personalitate delicată, contrast moderat și italic frumos. Pentru coperte de publicații, invitații, afișe, titluri editoriale. Se achiziționează prin Latinotype.
Serif humanist cu axă optică variabilă. Pentru pasaje editoriale lungi, citate, note de subsol. Se leagă tonal de wordmark fără să-l concureze.
Sans-serif cu colțuri blânde, ritm cald. Lizibilitate excelentă la toate dimensiunile. Nu rupe atmosfera editorială, își face treaba discret.
Câteva mostre ale felului în care sistemul se așează pe suporturi diferite: digital, tipar, obiect. Atmosfera rămâne aceeași oriunde.
@scoaladeduminica
Nr. 04 · aprilie ’26
Luna aceasta am scris despre Sfânta Casiana, prima femeie imnograf a Bisericii. O poveste despre rană transformată în cântec și despre cum marginalitatea poate deveni vocație.
Citește articolul
Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii.
Brandul și-a așezat identitatea după ce a refuzat, la fel de mult ca după ce a acceptat. Am evitat cu grijă simbolistica ortodoxă clișeizată, nu pentru că ar fi greșită, ci pentru că a fost repetată până la pierderea sensului.
Mai jos, ilustrațiile și gesturile care nu apar niciodată în sistemul Școlii de Duminică. Nici pe site, nici pe materiale, nici pe merch. Împreună cu ele, regulile de folosire a logo-ului care protejează integritatea sistemului.
Acest manual nu este un zid, este un reper. A fost construit pentru a rezista în timp și pentru a se adapta pe măsură ce proiectul crește. Rigoarea construcției îi dă libertate interpretării.
Mulțumim pentru încrederea care a făcut posibil acest exercițiu. A fost o bucurie să-l ducem împreună.