Logo, identitate și manual de brand pentru o școală de duminică

Asta e promisiunea pe care o face brandul, și de aici pornește tot: un spațiu pentru întrebare și descoperire, pentru copii, părinți și comunități.

Nu e o școală care dă răspunsuri. E un loc unde întrebarea are voie să existe.

Briefingul a cuprins multe lucruri personale, care rămân între noi. De acolo vine și lungimea drumului, fără ca drumul să poată fi povestit în detaliu.

Am propus trei direcții: chemare, ocrotire, și sarea cu prospețimea ei. Fiecare avea logica ei și riscul ei.

Nu s-a ales una dintre ele. Toate trei au ajuns în logo.

Identitatea pornește de la briefingul lăsat de client, în care stăteau trei texte despre trei sfinți, marginali fiecare în felul lui. Din ele am construit profilul spiritual al brandului, iar de acolo mai departe, tot ce s-a scris în manual.

Sfânta Casiana Imnografa, prima femeie imnograf a Bisericii. Marginalitate transformată în cuvânt și frumusețe. Capacitatea de a face din rană cântec.

Sfântul Apostol Iuda Tadeu, cel mai marginal dintre apostoli, confundat adesea cu trădătorul, deși nu e el. Ocrotitor în deznădejde, speranța care persistă.

Apostolul Toma, cel pe care l-am numit necredinciosul, deși întrebarea lui n-a fost refuz, ci parte a drumului. A întreba nu e contrariul credinței, e felul ei de a respira.

Iconul este un ou, simbol universal al nașterii, al Învierii și al ocrotirii. În interior, o siluetă discretă care poate fi citită ca un copil, ca un suflet sau ca Cel Înviat. Nu se impune privirii, se lasă descoperită.

Forma e fluidă și caldă, fără unghiuri agresive. Benzile care o traversează sugerează în același timp straturile unei cochilii și fâșiile de lumină dintr-un vitraliu de duminică dimineața.

E un simbol ales cu grijă, nu o ilustrație. Ține în el chemarea, ocrotirea și prospețimea deodată, și funcționează singur, fără text, ceea ce era condiția de la început.

Numele nu e cules cu un font. L-am desenat literă cu literă, cu forme rotunjite și ritm cald, pe două rânduri, cu ierarhia lor.

Un font ales de-a gata ar fi făcut proiectul să semene cu altele. Scrisul de mână îi dă o voce care nu se mai găsește nicăieri.

Iconul e ușor dominant față de wordmark, iar asta nu e o alegere de gust, e o măsurătoare. Unitatea de bază este înălțimea literelor mici din cuvântul „duminică”. Iconul are aproximativ 2,7 unități, distanța până la wordmark 0,4, iar zona de protecție o unitate pe fiecare latură.

Fiindcă e dominant, iconul poate fi folosit și singur: ca avatar, ca favicon, pe merch sau ca icon de aplicație. Manualul dă și dimensiunile minime, ca semnul să nu ajungă niciodată sub pragul la care se citește.

Versiunea color e cea principală. Fiecare culoare din paletă are perechea ei completă, logo întreg și icon singur, pentru contexte diferite, cu cartuș sau fără.

Așa, brandul intră oriunde are nevoie fără să se improvizeze pe loc.

Șase culori, cu numele lor: Terracotta Solară, Rug Cărămiziu, Miere Aurie, Ivoir Nisipiu, Albastru Cer și Grafit.

Trei voci și un singur accent cald, cum scrie în manual.

Lolita pentru titluri, Fraunces Variable pentru textele care cer greutate și Manrope pentru corpul obișnuit.

Manualul spune la fiecare ce corp, ce greutate și unde se folosește, ca lucrurile să rămână la fel și când le scrie altcineva.

Tonul stă pe cinci principii, scoase din vocea clientului și așezate ca reguli: spiritual fără sentimentalism, uman și accesibil, profund și subtil, deschis la întrebare, cald și grijuliu.

Credința e serioasă, nu siropoasă. Brandul trebuie să reflecte un glas care vorbește calm, cald și cu grijă, fără să predice. Care știe să asculte mai mult decât să răspundă. Care nu confundă credința cu certitudinea.

Pentru asta am construit un sistem vizual care se așază cu echilibru, așa cum îndeamnă principiul „fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”. Nici dogmatic, nici timid. Nici sentimental, nici sec.

Brandul și-a așezat identitatea după ce a refuzat, la fel de mult ca după ce a acceptat.

Am evitat cu grijă simbolistica ortodoxă clișeizată, nu pentru că ar fi greșită, ci pentru că a fost repetată până la pierderea sensului. Manualul are un capitol întreg cu ilustrațiile și gesturile care nu apar niciodată în sistem, nici pe site, nici pe materiale, nici pe merch.

Identitatea a ajuns pe un site care funcționează: scoaladeduminica.ro. A fost construit de altcineva, pe baza manualului, și urmează întocmai cerințele lăsate.

Acolo stau resursele și proiectele pentru copii, pentru părinți și pentru comunități: articole, materiale, cărți și povești, un blog, contact și o cale de a sprijini proiectul. Se publică în continuare, săptămână de săptămână.

Sistemul tipografic din manual e chiar cel de pe site, iar culorile vin din aceeași paletă. Asta face un manual bun: cineva care nu a fost în discuțiile de la început poate construi mai departe fără să iasă din brand.

Livrabilul final e un manual de identitate aplicabil: simbol, wordmark, sistem de unități, dimensiuni minime, paletă, tipografie, ton și aplicații.

E publicat aici, întreg, așa cum a fost livrat.